Renuntasem de mult la a te mai urmari pe retelele sociale, pana in seara asta, cand mi-am amintit de tine.

M-am gandit sa iti scriu.

Sa fac ceea ce nu reuseam acum ceva timp, sa iti explic ce se intampla.

Imi aduc aminte cat de greu imi era acum trei ani sa fac asta, in ciuda faptului ca aveam atat de multe lucruri in minte. Atat de putine cuvinte ajungeau pe foaie, sau macar intr-un mesaj text.

Acum totul a devenit ceva mai usor, iar tu incepi sa eliberezi locul acela pe care l-ai tinut ocupat in sufletul meu.

Nu zic ca am reusit sa te uit, fiindca as fi ipocrit.

→ Iti recomandam sa citesti si acest articol: Vei continua sa lipsesti

Spun doar ca nu mai simt presiunea aceea cu care incepusem oarecum sa ma obisnuiesc. Mai am momente in care recitesc ultimele mesaje, crezand ca realizez unde am gresit. Total gresit!

Iti faceam rau cu fiecare cuvant pe care il spuneam, asta desi te iubeam mai mult decat pe propria-mi persoana. As fi vrut si eu sa inteleg de ce faceam asta si de ce nu am putut sa ma opresc. As fi vrut sa pot sa realizez ca devenise o obsesie, dragostea noastra defectandu-se inca din primul an.

Ma tot intreb de ce nu ai plecat.

De ce am ajuns in punctul asta si de ce ma urasti?

Si nu, nu astept un raspuns.

Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *