Termenul de anestezie a fost folosit pentru prima data in sens filozofic de catre Platon (400 i.Hristos), cel care a calificat anestezia ca pe o lipsa a oricarei senzatii.

Acesta a fost reluat de Dioscoride pentru a definii lipsa senzatiei fizice. Diverse scrieri atesta hipnoza ca metoda de anestezic, fiind folosita inca din Antichitate in India si China.

Hipnoza avea sa isi faca aparitia in Europa odata cu operatia de extractie a unei tumori printr-o procedura chirgicala, realizata pe Jacob Grimm, a carui durere a fost atenuata prin transa hipnotica.

In lipsa anestezicului, imobilizarea pacientului ramanea singurul lucru imperios necesar si aceasta era realizata de catre asistenti.

In anul 1839, Alfred Velpeau, un emerit medic francez avea sa declare ca „operatia fara durere este o himera de care spiritul uman nu se va putea apropia”. La doar trei ani de la declaratia medicului francez, are loc prima operatie in care a fost folosit eterul ca anestezic total de catre medicul Crawford Williamson Long, cel care a extirpat o tumora din regiunea suboccipitala, operatia fiind una reusita si nedureroasa.

Acesta a refuzat insa sa isi declare rezultatele, fapt pentru care prima operatie nedureroasa considerata reusita este cea executata de medicul William Morton, in anul 1846.

Un an mai tarziu, scotianul James Simpson foloseste cloroformul la o operatie de cezariana.

Aceste doua metode de anestezie urmeaza sa fie folosite cu mare succes de catre britanicul John Snow, considerat primul anestezist din istoria medicinei, cel care a administrat peste 4000 de anestezii cu cloroform, fara sa inregistreze vreun deces.

Urmatorii ani aveau sa duca si la dezvoltarea metodelor de realizare a anesteziei, mai intai prin folosirea unui circuit cu reinhalare, iar mai apoi prin intubatie traheala si intubatie orotraheala.

In 1872, Pierre-Cyprien Ore avea sa introduca anestezia intravenoasa, in urma unor experimente desfasurate pe animale, timp de doi ani.

Ceva mai tarziu, in anul 1884, William Halsted remarca eficacitatea cocainei ca anestezic local, pentru chirurgia oculara, cocaina incepand sa fie utilizata ca si anestezic si de catre alti medici din Europa.

In anul 1903, Emil Fischer si von Mehring sintetizeaza barbitona (Veronal), primul derivat barbituric.

Anul 1929 este anul in care Zerfas introduce amitalul sodic, primul barbituric cu actiune rapida, intravenos, folosit in anestezie. In acelasi an, Alexander Fleming descrie efectul antibiotic al penicilinei.

In prima jumatate a secolului XX apar diverse combinatii medicamentoase cu o nocivitate mai scazuta, cocaina nemaifiind utilizata ca anestezic. In urmatorii ani urmau sa fie folosite ca anestezic xilocaina (denumita si lidocaina), un derivat al cocainei, dar si halotan, dantrolen si bupivacaina.

In Romania, prima operatie la care s-a folosit anestezie dateaza din anul 1847, Mathyus Musil şi Joseph Siehs realizand amputarea coapsei unui pacient, folosindu-se de anestezia cu eter.


→ Iti recomandam sa citesti si acest articol: Ibn al-Nafis, un nume care pentru multi nu spune absolut nimic


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *