E un contrast destul de ciudat intre noi.

Intre noi, cei de acum, si noi, cei ce eram.

Nuantele colorate de la inceputurile a ceea ce numeam perfectiunea atinsa cu sufletul. Ne numeam perfecti doar fiindca ne ajutam sa atingem pragul asta, intr-o depasire a normalitatii de pana atunci.

Am fi crezut ca e normal sa iubesti asa, dar parca ne spuneam din priviri ca acum invatam sa iubim.

Parca ar fi fost pentru prima oara cand faceam asta. As fi putut ramane al tau pentru o vesnicie, chiar si in ceea ce avea sa urmeze. Perfectiunea parca se „defecta” si deveneam din ce in ce mai mai comuni si mai nefericiti.

Contrastul dintre reactiile amandurora, in momentele cele mai importante, probabil ca ti-a lasat un gust amar. In mai putin de sase zile am ucis ultimele ramasite de fericire, tocmai in momentele in care iti era greu. Asta desi mai bine de un an ai avut grija de noi.

Fiecare cuvant avea sa fie un pas inainte spre nefericirea in care ma afundasem inainte de tine.

Fiecare cuvant te indeparta de cuvintele ce aveau sa urmeze.

Cuvintele mele..nu le mai auzeai […]


→ Iti recomandam sa citesti si acest articol: Care este prima dragoste


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *