La data de 2 septembrie a anului 31 î.Hr, în apropiere de golful Actium, în Grecia, se dădea una dintre cele mai importante bătălii din istorie, ce avea să modifice polii de putere, schimbând astfel, în mod irevocabil, destinul omenirii.

Odată cu moartea lui Iulius Caesar, în anul 44 î.Hr., conducerea la Roma avea să fie asigurată de un nou triumvirat, format din Octavian Caesar, nepotul lui Iulius, Marcus Antonius, ofițer superior în armata lui Iulius şi Lepidus, un important patrician roman. Odată ce puterea a fost împărțită, între Octavian Augustus Caesar şi Marcus Antonius încep să apară tensiunile, ce aveau să culmineze cu bătălia de la Actium.

Deşi avuseseră o campanie reușită împreună, decizia lui Marcus Antonius de a se implica într-o relație cu Cleopatra, regină a Regatului Ptolemeic, îl înfurie pe Augustus, iar o confruntare între cei doi devenise aproape inevitabilă. Augustus a fost cel care a declanșat un război propagandistic, afirmând că Marcus își doreşte să instaureze o monarhie personală asupra întregului Imperiu Roman.

Ordinul de lupta, Batalia de la Actium.

Ordinul de luptă, Bătălia de la Actium. Sursă foto: wikipedia.org

În anul 32 î.Hr., cu un an înaintea decisivei confruntări, Gaius Sosius, unul dintre cei doi consuli romani, va avea o declarație în favoarea lui Marcus Antonius, pentru ca mai târziu în acel an să i se alăture acestuia. În următorul an, Octavian proclamă război împotriva Cleopatrei, cu ajutorul senatului.

În anul 31 î.Hr, la data de 1 septembrie, bătălia părea inevitabilă, după o perioadă de aproape trei luni în care Marcus îi permisese lui Agrippa (aliat al lui Octavian) să câştige teritorii în zona de nord a Greciei.

Obligat de circumstanțe, înconjurat de nave inamice, Marcus decide că este momentul să treacă la ofensivă. Cele doar 140 de nave ale lui Marcus aveau să se afle față în față cu cele aproape 260 de nave comandate de Octavian.

Bătălia de la Actium: începuturile Imperiului Roman

Bătălia de la Actium de Lorenzo A. Castro, 1672. Sursă foto: wikipedia.org

Deşi cu mult mai mari, navele lui Marcus erau foarte greu de manevrat, astfel că orice ieşire din linie a vreunei nave ar fi însemnat condamnarea la moarte a celor aflați pe navă. În timpul luptei, flota Cleopatrei s-a retras, fără a se angaja în luptă, condamnând practic la înfrângere flota lui Marcus. Acesta, la rândul său, a reuşit să se retragă într-o navă mai mică, urmând-o îndeaproape pe Cleopatra.

În urma acestor decizii de retragere prematură, armata lui Marcus s-a predat inamicului, lăsându-l singur pe acesta. În următorul an, 30 î.Hr, atât Cleopatra cât şi Marcus Antonius se sinucid.


Citește și alte articole asemănătoare
○ Bătălia de la Castillon: ultima confruntare din războiul de 100 de ani
○ Bătălia de la Trafalgar, poate cea mai mare victorie a flotei britanice


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *