Aşa cum este prezentată în cărțile de biologie, celula este o descoperire a astronomului englez Robert Hooke. Acesta, privind printr-un microscop feliile de plută cu care lucra, a descoperit multe „cutiuțe” în plută, pe care le-a numit celule.

Însă englezul Hooke nu avea să descopere rolul fundamental al celulei sau interiorul fertil al acesteia, nefiind vorba de o descoperire foarte amplă.

Abia în anul 1838, la două secole distanță de la enunțarea noțiunii de celulă, germanii Matthias Jakob Schleiden şi Theodor Schwann dau amploare semnificației celulei, dezvoltând teoria celulară.

Însă cel considerat fondatorul patologiei celulare este Rudolf Virchow, unul dintre cei mai importanți medici şi savanți din toate timpurile. Rudolf îşi propune încă din primii ani de viață să dobândească cât mai multe cunoştințe despre mediul înconjurător.

Celula: Rudolf Virchow, fondatorul patologiei celulare

Sursă foto: thefamouspeople.com

Are rezultate excepționale pe parcursul şcolii şi reuşeşte, în anul 1838, să obțină o bursă la Institutul Friedrich-Wilhelms, în Belgia, pentru a studia medicina.

Din anul 1848 a început primele sale cercetări, la puțin timp publicând o lucrare, în urma unei analize detaliate asupra fibrinei, introducând termenii de embolie şi tromboză.

Cu trei ani în urmă, în anul 1845, pe când era în anul doi la facultate, Rudolf Virchow a oferit o descriere detaliată a leucemiei, ce fusese inițial descrisă de către anatomistul Alfred Velpeau. Tot Virchow a fost şi cel care a spus pentru prima oară „Omnis cellula e cellula”, în traducere „Fiecare celulă provine dintr-o altă celulă”.

Rudolf Virchow 1901.

Sursă foto: britannica.com

Virchow a desemnat celula ca fiind unitatea de bază a vieții şi a enunțat diviziunea celulară, la baza căreia stătea reproducerea. De asemenea, a corectat teoria formulată de conaționalul său, Schwann, arătând pentru prima oară că nu doar țesuturile sunt compuse din celule, ci şi oasele şi muşchii.

Convins de faptul că medicii au datoria de a ajuta cu orice preț persoanele sărmane, Virchow intră în politică, creându-şi foarte multe probleme, ajungându-se chiar la expulzarea sa din Berlin, din cauza ideilor sale agnostice.

Politica şi medicina nu erau singurele pasiuni ale acestui geniu. În anul 1878, îl însoțeşte pe arheologul Heinrich Schliemann într-o expediție în provincia Çanakkale (aşa cum este cunoscută astăzi regiunea), locul unde aceştia au descoperit ruinele Troiei.

Activitatea lui Virchow a fost foarte apreciată de către nemți, cei care îl chemaseră înapoi în Germania, încă din 1856, oferindu-i chiar postul de director la Institutul de Patologie din Berlin.

În anul 1902, Kirchow se stinge din viața, moartea acestuia fiind neaşteptată, în urma unor complicații cauzate de leziunea femurului, după o căzătură din tramvai.


Citește și alte articole despre medicină
○ Gheorghe Marinescu: neurologul român, fondator al Școlii Românești de Neurologie


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *