În urmă cu exact 31 de ani, în anul 1987, Constantin Noica se stingea din viață, în oraşul Sibiu, cauza decesului fiind un edem pulmonar. La dorința acestuia, trupul avea să fie înmormântat la Schitul Păltiniș, de oficierea slujbei ocupându-se chiar Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală. Eruditul gânditor român a trăit până la 78 de ani, perioadă în care a publicat peste douăzeci de lucrări.

Constantin Noica s-a născut în anul 1909, în comuna Vităneşti din județul Teleorman, părinții acestuia fiind Grigore Noica și Clemența Casasovici. Grație situației materiale foarte bune a tatălui său şi implicit a familiei Noica, Constantin şi-a făcut studiile la Bucureşti, mai întâi la Liceul “Dimitrie Cantemir” iar mai apoi la Liceul “Spiru Haret”. În perioada liceului l-a avut profesor de matematică pe ilustrul Dan Barbilian, poate cel mai important poet român interbelic. După ce își încheie studiile liceale, Constantin Noica se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie, tot în Bucureşti.

Debutul său publicistic se produce în anul 1927, în revista liceului “Spiru Haret”, în care este publicat poemul acestuia, denumit “O poveste”. În anul următor avea să înceapă o colaborare cu cotidianul “Ultima oră”, pentru care va scrie numeroase eseuri şi cronici. În anul 1931 își obține licența în filosofie, dar şi o bursă de studii la Liga Națiunilor din Geneva. După un an în care studiază matematică şi filosofie la Facultatea de Matematică din Bucureşti obține o bursă de studii la Paris, perioadă în care se implică activ în politică. Între 1941 şi 1944, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Constantin Noica a fost referent pentru filosofie în cadrul Institutului Româno-German, chiar la Berlin.

Constantin Noica avea să treacă prin momente nefericite în România, arestat în două rânduri, între 1949 şi 1959. Prima sentință, stabilită în 1949, îl obliga pe Noica să locuiască în Câmpulung-Muscel, din cauza unor probleme cu terenurile pe care tatăl său i le cedase, după moartea sa. În al doilea dosar, Noica a fost arestat şi obligat să presteze muncă silnică, vreme de 25 de ani, pentru că ar fi ascultat posturi de radio străine.

La doar șase ani de la condamnare este eliberat şi devine angajat al Academiei Române la Centrul de Logică pe postul de cercetător. Avea să își păstreze acest post până la pensionare, în anul 1975. În același an avea să se stabilească la Păltiniș, unde își trăiește ultimii ani de viață.

Sursă imagine principală: Wikipedia


Citește și alte articole asemănătoare
○ Nichita Stănescu: 34 de ani de la moartea poetului pentru care poezia a fost mai presus de orice