Întregirea poporului român, la scurt timp de la încheierea Primului Război Mondial, nu ar fi fost posibilă fără implicarea directă a regelui Ferdinand I. Realizările excepționale pe plan politic şi cultural ale Suveranului Ferdinand I pot cu ușurință să concureze cu realizările avute de oameni de ştiință celebrii, precum George Palade, Nicolae Păulescu sau Gogu Constantinescu. Născut şi crescut în Germania, Ferdinand I a întors armele împotriva propriei sale națiuni, luptând întreaga sa existență pentru poporul român, ducând la îndeplinire îndatoririle ce îi reveneau în calitate de rege.

Ferdinand Viktor Albert Meinrad, pe numele său întreg, prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, se naşte la data de 24 august 1865 în oraşul Sigmaringen, Germania, tatăl său fiind Principele Leopold Stephan Karl, iar mama sa Principesa de Bragança şi de Saxa-Coburg-Gotha, Antónia María Fernanda. Înainte de a veni în România, Ferdinand îşi petrece copilăria în Germania, mai întâi în oraşul natal, apoi în Düsseldorf, unde îşi face studiile gimnaziale şi liceale, iar în ultima perioadă, înainte de venirea în România, la Leipzig, acolo unde începe cursurile la Universitatea din Leipzig.

La data de 7 mai 1881, Leopold, împreună cu Ferdinand şi Carol, cei doi copii ai săi, ajung în capitala României. Era prima vizită pe care Ferdinand o făcea în România, la vârsta de doar 15 ani. În anul 1885 termină cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, patru ani mai târziu făcându-şi revenirea în armată, fiind numit de către ministrul de război român Gheorghe Manu, locotenent în cadrul regimentului al cărui comandant era tatăl său, Principele Leopold. În același an, în 1889, Carol I îl alege ca moștenitor la tronul regal pe Ferdinand.

Cu doar trei zile înainte de intrarea în anul 1893, după o serie de întâlniri eșuate, Ferdinand se căsătorește cu Maria, fiica lui Alfred Ernest Albert, ducele de Edinburgh, celebrarea căsătoriei celor doi făcându-se prin intermediul a trei ceremonii fastuoase. Relația dintre cei doi avea să dureze 34 de ani, timp în care Maria a dat naştere la șase copii: primul dintre aceştia a primit numele de Carol, fiind cel de al doilea Carol care avea să devină rege al României, sub numele de Carol al II-lea, între anii 1930 şi 1940.

Regele Ferdinand si sotia sa, Maria.

Regele Ferdinand și soția sa, Maria. Sursă foto: wikipedia.org

Elisabeta, născută în 1894, avea să devină Regină a Greciei, iar Maria, născută în 1900, avea să fie Regina Iugoslaviei, ceilalți trei fii ai cuplului nereușind să ajungă pe scaunul regal. Principele Nicolae, născut în 1903, a făcut parte din Consiliul de Regență care conducea ţara în numele regelui minor Mihai I. Principesa Ileana avea să aleagă viața monahală, devenind Maica Alexandra, iar principele Mircea şi-a pierdut viața înainte să împlinească patru ani.

În anul 1914, după moartea unchiului său, Ferdinand devine rege al Regatului României, într-o perioadă în care situația la nivel internațional era una tensionată. Ferdinand I, aşa cum fusese denumit regele, decide că este momentul ca Regatul României să iasă de sub dominația hortystă, iar implicarea în Primul Război Mondial părea iminentă, ca un act legitim izvorât din necesitatea de desăvârșire a unității statale.

În anul 1916, regele convoacă Consiliu de Coroană, anunțându-i pe cei prezenți că Regatul Român avea să intre în război în ziua de duminică, 27 august. Se supune la vot, iar marea majoritate a celor prezenți sunt de acord cu propunerile făcute de către Ferdinand I, singurii care au opinii diferite fiind doi dintre foștii președinți ai Consiliului de Miniștri, Titu Maiorescu şi Petre P. Carp.

Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești.

Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești. Sursă foto: wikipedia.org

Regatul României avea să intre în război de partea Antantei, Convenției de la București, semnată de către Ion I. C. Brătianu, stipulând clar faptul că la finalul Primului Război Mondial întregul teritoriu românesc va fi eliberat de sub dominație. Marea Unire Națională avea să se producă în prima zi a lunii decembrie, în anul 1918, iar Ferdinand, împreună cu soția sa, Regina Maria, aveau să fie responsabili de înfăptuirea Unirii.

Ferdinand şi Maria au fost încoronați Suverani ai României Mari la data de 15 Octombrie 1922 în Catedrala de la Alba-Iulia. Regele Ferdinand moare la data de 20 Iulie 1927, la Castelul Peleș din Sinaia, după o luptă de doi ani cu o afecțiune la stomac. Funeraliile regelui au fost impresionante, la fiecare pas existând oameni care purtau doliu, în semn de recunoștință pentru cel care a obținut cele mai mari victorii pentru statul român.

Ion I.C. Brătianu: „Primul rege al României Mari a murit. O boală cumplită a întrerupt prematur această domnie glorioasă care a îndeplinit visul de secole al poporului nostru. Românii nu vor putea uita niciodată că Regele Ferdinand s-a sacrificat pentru binele țării. De neclintit în convingerile sale și în hotărârile sale în timpul războiului, bun și înțelept pe timp de pace, Ferdinand I va rămâne pentru totdeauna regele care s-a identificat cu poporul său și care a înfăptuit marile reforme care au adus statului dreptatea, puterea și liniștea” („Istoria românilor în timpul celor patru regi” — Ferdinand I, Ioan Scurtu, 2004).

Sursă imagine principală: wikipedia.org

Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *