Bătălia de la Trafalgar, una dintre cele mai importante şi cunoscute bătălii navale din istoria flotei britanice, a fost câștigată, cu prețul vieții, de către amiralul Horatio Nelson, comandant al Flotei Mediteraneene. Însă până la moartea acestuia, o serie de alte cumplite confruntări l-au avut pe acesta în centrul câmpului de lupta. Horatio Nelson nu a cunoscut gustul înfrângerii, nici măcar în ziua morții sale.

Horatio Nelson s-a născut la data de 29 septembrie 1758 în oraşul Burnham Thorpe, în partea de est a Angliei. Până la vârsta de 12 ani a învățat la Şcoala de Gramatică din North Walsham, un oraș învecinat cu oraşul său natal. Atât mama, cât şi bunicul lui Horatio Nelson proveneau din familii înstărite şi cu influențe în Marea Britanie. Unchiul său, Maurice Suckling, un important ofițer naval din armata britanică, a fost cel care l-a influențat şi l-a convins pe Horatio să aleagă o carieră în armată.

Odată cu anul 1771 avea să își înceapă cariera militară, chiar pe vasul unchiului său, deşi nu împlinise încă vârsta de 13 ani. Deşi suferea de rău de mare, Horatio a fost acceptat şi trimis pe mare, la bordul unui vas comercial, doar pentru a naviga şi a cunoaşte oceanul. În luna iulie a anului 1772 revine în țara natală, referințele celorlalți despre el fiind unele pozitive. În același an este trimis la timonă pe vasul HMS Carcass, la insistențele unchiului său. Următoarea navă pe care este distribuit avea să fie şi nava pe care cunoștea pentru prima oară războiul şi teama.

Horatio Nelson: amiralul care avea curajul să își înfrunte adversarii în orice circumstanțe
Horatio Nelson.

Nelson, împreună cu echipajul vasului, aveau misiunea de a naviga către Bombay, unde urmau să trimită bani şi materiale prețioase. În drumul către destinație vasul pe care se afla şi Nelson a fost atacat de către două ambarcațiuni de navigație aflate sub comanda lui Hyder Ali, sultanul Regatului Mysore (India). Atacul nu s-a soldat cu răniți, şi nici cu pagube semnificative, cele doua ambarcațiuni retrăgându-se înainte de riposta britanică.

În anul 1781, Horatio Nelson primește șansa de a fi comandant de navă, urmând chiar să escorteze un convoi rusesc, de la bordul navei Albemarle, însoțit de două fregate. Prima sa bătălie importantă este cea de la Sf. Vincent (14 februarie 1797), în urma căreia intră în cărțile de istorie şi devine cunoscut pentru manevra sa celebră de debarcare pe vasul inamic subordonat, pentru o altă debarcare, pe următorul vas inamic. Modul în care Horatio a abordat bătălia împotriva flotei spaniole, cu mult mai puternică, dar pe care a reuşit să o facă să se retragă, i-au adus foarte multe laude din partea Marinei Regale Britanice.

Deşi nu a urmat ordinele venite din partea comandantului flotei, Horatio nu a fost mustrat, acesta fiind chiar numit amiral, la data de 20 februarie a aceluiași an. O altă confruntare celebră din cariera sa este cea din Tenerife, în urma căreia rămâne fără brațul drept, dar este salvat de la moarte de către echipajul său. În urma acelei bătălii, Horatio a cerut să fie lăsat să se retragă, considerând că nu va putea să ajute flota britanică, având doar un braț. Solicitarea sa timidă este refuzată, iar înfrângerea din Tenerife este pusă pe seama unor greșeli de planificare, nu de aplicare.

Aproape în toate bătăliile purtate de către flota condusă de Nelson, adversarul avea o flotă mult superioară, însă legătura strânsă dintre comandanții aflați pe navele britanice era mai puternică decât armamentul rivalei. Poate cea mai concludentă victorie a flotei britanice aflate în inferioritate este cea din Abukir, care a stabilit supremația marinei britanice în fața celei franceze. Bătălia de la Trafalgar a fost ultima pe care a purtat-o Nelson. Despre moartea acestuia, dar şi despre Bătălia de la Trafalgar am vorbit într-un articol precedent.

Sursă imagine principală: forces.net


Citește și alte articole asemănătoare
○ Bătălia de la Castillon: ultima confruntare din războiul de 100 de ani