Nimic. Ne acceptăm soarta. Nu, glumesc. Ştiu că ai aer condiționat în fiecare cameră şi în maşină, nu mai zic de locul de muncă, şi încălzirea globală e o glumă pentru tine, însă fără ele, te-ai simți bine în caniculă? Te-ai adapta? Nu cred.

De asemenea, orice lucru ai face acum, sunt slabe şanse să aibă efecte imediate asupra caniculei actuale, ci mai mult te salvează de următoarea.

Nu o să îți vorbesc în cifre şi procente, sunt o mulțime de site-uri la doar o căutare distanță care să publice datele exacte, şi nici nu o să repet cuvântul „reciclare” în fiecare frază, ca în clasa întâi, în primul rând pentru că în România acest cuvânt nu este încă în vocabularul de bază, iar condițiile create sunt minime (totuși, există diverse instituții, precum școlile, care mai organizează reciclări; nu costă nimic să fii interesat!).

Sunt și alte metode, în afară de variantele hardcore la care mulți privesc cu necunoştință şi frică, prin care ne putem schimba soarta.

Bineînțeles că este frumos să te dai jos din mașina personală în parcarea mall-ului, dar să ai un aer respirabil și în următorii 10 ani parcă sună și mai atractiv… Da, resursele transportului în comun sunt puține, însă dacă din ce în ce mai multe persoane l-ar alege, ar putea deveni o investiție avantajoasă și ar fi șanse să apară și dezvoltarea.

Și chiar și mersul pe jos în oraș, când se poate, v-ar scuti de niște abonamente la orele de fitness.

Ah, e vară, anotimpul grătarelor, nu? Dar să știi că șansele de a te răcori sunt 0 dacă mănânci la fel de multă carne ca şi iarna. Agricultura şi în special creșterea animalelor elimină cantități uriașe de CO2 și Metan.

Dacă măcar pe temperaturile ridicate consumul de carne nu ar mai fi excesiv, aceste cantități nu ar mai crește cu atâta rapiditate, nu ar mai fi consumată atât de multă apă și nu ar mai fi defrișate atât de multe păduri pentru teren.

Tot pe subiectul păduri defrișate, mergeai la munte și ți-a ieșit un urs în cale? Te plimbai liniștit prin oraș și de nicăieri a apărut o vulpe flămândă? Scoți imediat telefonul și imortalizezi momentul. Apoi realizezi că acele animale chiar sunt periculoase (Uau!) – păi, să fie omorâte, zic!

E adevărat, în situațiile respective aceasta e printre singurele variante sigure rămase, dar, din păcate, tratăm efectul, nu cauza. Dacă nu am mai scăpa de păduri ca disperații, viețuitoarele nu ar mai pleca de „acasă” cât e ziua de lungă.

Doriți punguțe? Vă pun produsele în pungă? Stați, să vă dau și sacoșă. De multe ori nici nu ai timp să refuzi, și aşa se strânge celebrul teanc „pungă în altă pungă”. Dar, vă întreb, CE facem cu ele? Cu toate, adică.

Putem încerca să strângem 4-5 pungi de diferite mărimi pe care să le refolosim la cumpărături – ocupă mai puțin spațiu și cu cât cererea va fi mai mică, va scădea și producția în timp, deci mai puține resurse (petrol și lemn) folosite inutil (economisirea oricât de mică a resurselor si a energiei este pe primul loc).

Același lucru se poate aplica la orice bunuri din plastic, hârtie, sticlă, metal etc. De asemenea, haideți să NU LE MAI ARUNCĂM ÎNTÂMPLĂTOR. Pe lângă poluare, mizeria intensifică efectul de caniculă deoarece creează impresia de lipsă de aer proaspăt.

Ştiu, mulți nu vor simți nevoia sa încerce nici măcar aceste „reguli” de bun simț – este momentul în care „cu o floare nu se face primăvară” și „fii tu schimbarea ce o vrei în lume” se bat cap in cap, însă pentru un minut imaginați-vă timpul petrecut în aer liber, vacanțele la mare, apa curentă, mâncare suficientă și căldură iarna.

Acum deschideți ochii – înlocuiți-le cu deșerturi, asfalt topit, uragane și foamete. Respirați adânc și mai gândiți-vă o dată la deciziile și acțiunile voastre.

De final, voi v-ați întrebat vreodată de ce vara zboară muștele în cerc, în mijlocul camerei? Și eu. Ce? Atât. Doar m-am întrebat. Sper să nu mai existe următoarea caniculă și să nu aflu niciodată…


Citește și alte articole scrise de Cristiana Daraban
○ Cum devine Sibiul o feerie în luna iulie


Profilul autorului Cristiana Daraban

Sunt mereu în căutare de noi provocări care să mă dezvolte. Ador să trezesc emoții prin ceea ce scriu, ceea ce fotografiez și îmi place să muncesc pentru tot ce am, motto-ul meu fiind un citat din cărțile lui Hemingway – „To Hell with luck! I’ll bring the luck with me.”.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *