Devenite o problemă abia din anul 1959, atunci când au fost luate în discuție pentru prima oară de către Comitetul Medical Consultativ al OMS, infecțiile intraspitaliceşti ucid, în medie, o persoană din o sută. Conform statisticilor oferite de către OMS, mai bine de 10% dintre pacienți contractează un virus din spital, având nevoie de zile suplimentare de spitalizare.

Aproximativ 7 miliarde de dolari sunt cheltuiți anual pentru îngrijirea pacienților ce prezintă o infecție nosocomială. Statisticile sunt cu mult mai îngrijorătoare dacă vorbim strict pe secții: mai bine de jumătate dintre pacienții internați la terapie intensivă suferă o infecție nosocomială, în timp ce se află internați.

Un colocviu pe tema infecțiile intraspitaliceşti este organizat abia în anul 1966, profesorul Mollaret din Paris concluzionând că măsurile de prevenire ale infecțiilor intraspitaliceşti constau în igienizarea mediului extern şi al detectării purtătorilor de germeni. Încă din secolul al IV-lea î.e.n, Hipocrat vorbea despre „aerul rău” care pătrunde în plăgi, determinând supurații.

Metodele acestuia de tratament, pentru combaterea infecțiilor plăgilor au fost folosite vreme de aproape 20 de secole. Chirurgul francez Ambroise Paré a descris infecțiile spitalicești şi modul în care acestea se transmit de la pacient către cadru medical. Omul de ştiință Nikolay Pirogov a fost unul dintre primii medici care au introdus condiții de igienă în spitale, pentru a putea stopa valul tot mai mare de decese.

Deşi, la acea vreme, nu se putea vorbi despre igienă ca ştiință, unele măsuri erau accesibile celor mai importanți oameni de stat. În anul 1846, la clinica de obstetrică din Viena se introduce măsura obligatorie a dezinsecției personalului, prin cufundarea mâinilor spălate într-o soluție de clorură de var. Artizanul acestei măsuri a fost un asistent, Ignaz Semmelweiss, considerat promotorul antisepsiei în chirurgie.

Pasteur a fost cel care a pus bazele microbiologiei, studiile sale fiind esențiale, dând naştere unor modalități noi de sterilizare, tot mai mulți medici de pe glob începând să se preocupe şi de problema infecțiilor intraspitaliceşti. În Bucureşti, înainte de 1900, dezinfecția se realiza rudimentar, prin stropire cu acid carbolic.

Sursă imagine principală: sursamm.ro


Citește și alte articole asemănătoare
○ Primul ajutor în cazul unei hemoragii externe


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *