Acum mai bine de 200 de ani, în timpul epidemiei de ciumă ce lovise Europa, o micuţă insulă de pe teritoriul Italiei, situată între Veneţia și Lido, a fost locul unde bolnavii erau deportaţi în mod forţat și unde își găseau sfârșitul.

Insula Poveglia a fost destinaţia aleasă de autorităţile locale pentru cei mai bine de 160.000 de oameni infestaţi cu ciumă, ce aveau să își piardă viaţa, în lipsa unui tratament împotriva acestei maladii.

Acestora le era practic imposibil să părăsească insula, singura modalitate fiind înot, însă acest lucru ar fi fost dificil chiar și pentru un om sănătos. Chiar și în prezent, insula ar adăposti oase umane, ale celor ce au ajuns cândva aici, în timpul pandemiei de dinaintea celor doua războaie mondiale.

Există o poveste extrem de stranie despre acest așezământ, conform căreia, bolnavii de ciumă erau folosiţi de către directorul Institutului de Boli Mintale (construit aici în anul 1922) în experimentele acestuia sadice.

Directorul, cel ce era și medic al spitalului, efectua lobotomii pe pacienţii săi, în încercările sale de a depista cauza afecţiunilor psihice, aducându-le acestora sfârșitul, intervenţiile sale neavând ca scop ajutorarea acestora, lobotomiile fiind efectuate doar cu o daltă și cu un ciocan.

Ironia sorţii face ca medicul să se sinucidă, sărind în gol de pe clopotniţa de pe insulă.

Insula, deși există povești conform cărora ar fi bântuită, a fost achiziţionată sub formă de împrumut, pe o perioadă de 99 de ani, de către un om de afaceri italian, ce își propunea la momentul achiziţiei să investească mai bine de 20 de milioane de euro în aceasta.

Sursă foto: Pinterest

Citește și alte articole asemănătoare
○ OZN-uri subacvatice


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *