În anul 2008, la data de 27 ianuarie, în urmă cu exact zece ani, Muhammad Soeharto, pe numele său întreg, se stingea din viață la vârsta de 86 de ani, din cauza unor probleme cardiace. Cel care a condus Indonezia vreme de mai bine de trei decenii, perioada în care şi-a atras foarte multe antipatii, sfârșea pe patul de spital, în agonie, după ani de zile în care s-a confruntat cu insuficiența cardiacă.

Suharto se năştea în luna iulie a anului 1921, în Kemusuk, un sat situat în apropierea oraşului Yogyakarta, la acea vreme colonie olandeză. Suharto nu a avut parte de o copilărie fericită, părinții săi divorțând la foarte puțin timp de la nașterea sa, iar el revenind în custodia unor părinți adoptivi, până la vârsta de trei ani. În următorii şapte ani a petrecut perioade de timp diferite la fiecare dintre părinții săi naturali, pentru ca într-un final să rămână alături de tatăl său.

La vârsta de zece ani se muta în oraşul Wonogiri, acolo unde avea să își înceapă studiile. Nu a reuşit să încheie anul școlar, din cauza problemelor financiare. Tocmai din acest motiv a continuat studiile în oraşul natal al tatălui său, într-o şcoală ce nu oferea tocmai cele mai bune condiții. La vârsta de 18 ani își încheie studiile liceale şi se angajează, însă renunță la slujbă în foarte puțin timp, pentru a se înrola în armată.

În anul următor se alătură Armatei Indiilor Orientale Regale, primul stagiu de pregătire efectuându-l la Gombong. Este repartizat la batalionul XIII de la Rampal, devenind ulterior sergent în batalionul de rezervă din Cisarua. Odată cu invazia japoneză, Suharto a renunțat la uniforma militară şi s-a alăturat forțelor de securitate ale japonezilor. În următorii ani a câștigat încrederea acestora, fiind însărcinat cu pregătirea cadeților japonezi din Surakarta, Jakarta și Madiun.

Suharto, liderul Indoneziei.
Sursă foto: icit-digital.org

În primii ani de război, a organizat forțe armate locale în batalionul X al regimentului I. Suharto a fost promovat la gradul de maior și a devenit liderul batalionului. În luna septembrie a aceluiași an, Suharto se întâlnește cu președintele partidului comunist indonezian, într-o încercare a acestuia de a reconcilia pașnic revolta din Madiun. În prima lună a anului 1962, Suharto este promovat la rangul de general major şi primește misiunea de a conduce operațiunea Mandala.

Suharto ajunge președintele Indoneziei în anul 1967, în urma unei lovituri de stat pusă la punct de mișcarea studențească. Avea să conducă țara vreme de 31 de ani, până în anul 1998. Doi ani mai târziu, Suharto a fost arestat. Suharto a rămas în istorie şi din cauza corupției pe care acesta o adusese la rang de artă. La finalul mandatului său de președinte, autoritățile din Indonezia au descoperit faptul că Suharto obținuse ilegal peste 30 de milioane de dolari.

De asemenea, într-un alt dosar în care acesta era judecat, Suharto obținuse peste 500 de milioane de euro, fonduri guvernamentale deturnate şi folosite în scopuri personale. Acesta nu a mai fost însă arestat, din cauza unor probleme medicale invocate de medicii săi, dar care, în realitate, nu ar fi existat.

Sursă foto: straitstimes.com.sg


Citește și alte articole despre Indonezia
Indonezia, a șasea “minune a lumii”