Apariția prafului de puşcă, considerat la început ca fiind rețeta nemuririi şi folosit de către chinezi la fabricarea artificiillor, a schimbat cursul războaielor şi a condus la un progres inimaginabil în domeniul armelor de foc.

Praful de puşcă apărea încă din secolul al VIII-lea, în China, locul de unde provin o majoritate covârşitoare a armelor letale.

În anul 904, săgeți explozibile ce aveau ataşate pungi pline cu praf de puşcă, sunt folosite de către dinastia Tang în bătălia pentru oraşul Nanchang. Poate cea mai importantă atestare documentară a prafului de puşcă este făcută în anul 1044, în Wujing Zongyao, un compediul militar al chinezilor.

Era pentru a doua oară când formula chimică şi procedeul de creare al prafului de puşcă apăreau în scris. În anul 1234, după două decenii de lupte, mongolii erau foarte aproape de a distruge şi ultima redută a dinastiei Jin. Capitala din acele vremuri ale dinastiei, Kaifeng, avea să fie locul de desfaşurare al ultimei confruntări cu mongolii.

Ceea ce a rămas în istorie în urma acelei lupte nu a fost rezultatul final al confruntării, cu mongolii învingători, ci folosirea, în premieră, a prafului de puşcă la aruncarea unor rachete explozibile.

Jurchens, aşa cum erau numiți membrii dinastiei Jin, rămaşi fără prea mari şanse de a răspunde atacului mongol, lăsați de către aceştia fără resurse de hrană, folosesc praf de puşcă pentru a crea rachete explozibile.

Văzute de către Aizong (conducătorul dinastiei Jin), ca pe o ultimă variantă de ripostă, rachetele sunt folosite într-un atac nocturn asupra taberei pe care mongolii o stabiliseră în interiorul oraşului Kaifeng.

Atacul este o reuşită, mongolii fiind surprinşi, toate resursele acestora fiind distruse. Avea să fie momentul în care praful de puşcă devenea o variantă în eventualitatea unei confruntări.

De la praful de puşcă, folosit pentru propulsarea rachetelor, s-a ajuns în prezent la construirea unor arme de distrugere în masă, la baza cărora stă…praful de puşcă!


Citește și alte articole despre invenții
○ Apariția morilor de vânt producătoare de energie electrică


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *