Era anul 1935 (la doar un an de la momentul în care Hitler devenise conducătorul absolut al Germaniei), cel în care Fuhrerul îi face cunoscut planul său ministrului sănătaţii, inspirat de lucrarea comună realizată de medicul psihiatru Alfred Hoche, împreună cu juristul Karl Binding.

Conform acesteia, persoanele cu dizabilităţi grave sau probleme psihiatrice trebuiau ucise, acesţia reprezentând o povară pentru societate.

Acesta devenise planul lui Hitler, însă pentru a putea începe eutanasierea în masă avea nevoie de o acoperire, asta pentru a nu conduce la o campanie a opoziţiei creștine împotriva sa.

În vara lui 1939 pune la punct programul de eutanasiere a populaţiei cu dizabilităţi, chiar înainte de invadarea Poloniei, într-un context nu foarte favorabil. Se decide ca programul de eutanasiere să conducă și la uciderea nou-născuţilor din regiunile invadate din Polonia.

Pentru a se putea ajunge la uciderea noului născut, naziștii ar fi trebuit să ascundă foarte bine motivele decesului, fără a stârnii revolta familiilor.

Astfel, naziștii îi convingeau pe părinţi de existenţa unui tratament revoluţionar la afecţiunea de care copilul suferea, tratament ce putea fi făcut doar în clinici specializate, însă pe cheltuiala guvernului.

Copilul era ucis în acele clinici special amenajate, părinţii fiind informaţi că acesta murise din cauze naturale. În următorul an procedura devine mult mai simplă, părinţilor nemaifiindu-le ascunse motivele decesului, ceea ce a condus, în 1941, la o opoziţie puternică din partea Bisericii Catolice.

Pe 18 august 1941, ca urmare a protestelor de amploare din Germania, Hitler decide stoparea uciderii celor bolnavi mintali ori a handicapaţilor. Între 1939 și 1941 au fost ucise peste 150.000 de persoane cu handicap.

Sursă foto: telegraph.co.uk


Citește și alte articole despre WW2
○ WW2: Capitularea Japoniei, principalul aliat al Germaniei naziste


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *