Inspirat, poate, de întâmplările din ultimele zile, dar și de reacţiile românilor din ultimele luni, m-am decis să preiau puţin din vorbele unui ziarist român extrem de apreciat, dar și să revin asupra unui articol despre care scriam în urmă cu puţin timp.

Se vorbește în ultimele zile despre acceptul Guvernului României în subiectul imigranţilor străini. Conform declaraţiilor date de cei ce ne conduc, vor fi primiţi în România un număr de o mie de imigranţi.

Printre aceștia se găsesc copii, femei, oameni a căror soartă a fost decisă de război.

Oameni al căror viitor nu stă în mâinile lor. Oameni siliţi să trăiască la mii și mii de kilometrii de casă. Cu toate acestea, marea majoritate a celor ce citesc articolul sunt împotriva aducerii acestora în ţara noastră. Surprinzător, nu și eu.

România, conform unei statistici recente, este a doua ţară din lume ca și număr de migraţii. Deși în anul 2015 abia intram în primele cinci ţări din acest clasament, realizat de ONU, acum, în 2017, suntem pe poziţia secundă, după Siria. Românii fug de România.

Mai bine de trei milioane de români lucrează în străinătate. Dintre aceștia, aproximativ 80.000 se ocupă cu cerșitul, 12.000 cu furtul. Nu are rost să vorbim de cifrele celor ce prestează muncă la negru.

Au existat peste 12.000 de incidente raportate de către autorităţile statelor străine, în care au fost implicaţi români, fie la un furt, fie într-un act violent.

În aceste condiţii, de ce românii sunt în continuare acceptaţi? Este așa cum scria și Lucian Mîndruţă într-una dintre postările sale:

„O ţară care a dat Europei 3 milioane de refugiați economic, se sperie și se încruntă la 1000 de refugiați din Orient. Din care, poate că unii sunt teroriști, dar nu poţi să știi care. Asta e aritmetica imoralității. Alţii să ne ia nouă milioane și să le dea un job. E de datoria lor. Noi? E de datoria noastră să ni se rupă de alţi amărâţi!”.

Într-o încheiere a articolului, vă invit să ascultaţi, dar mai degrabă să urmăriţi următorul videoclip. Sunt imagini din ţara de provenienţă a celor o mie de oameni ce urmează să ajungă în România.

Ei sunt o mie, noi suntem trei milioane. Ei fug de război, noi fugim de sărăcie.

Sursă foto: worldrenew.net

Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *