Luna ianuarie a fost pentru toți un an foarte greu dar, cu răbdare și ceai cald dimineața am reușit să-i supraviețuim. Cea mai a-trecut-Crăciunul-când-vine-primăvara lună din an ne-a demoralizat măcar 15 minute pe zi însă, dacă credeați că lumea modei nu are vreun medicament și pentru asta, gândeați greșit.

În fiecare an, în ultimele săptămâni ale lunii ianuarie, marile case de modă își mută toată activitatea, interesul și creativitatea la Paris, pentru prezentările Haute Couture.

De acest termen probabil ați mai auzit, și dacă nu, atunci mai mult ca sigur îl veți auzi într-un context greșit măcar o dată în viață. Probabil cea mai interpretativă expresie din domeniu, ea are la bază niște reguli destul de simple și, datorită acestui articol, tocmai v-ați găsit o activitate care să vă scoată din monotonie la fiecare început de an.

“Haute couture” înseamnă, în traducere liberă, “cusătură/croitorie înaltă/de calitate”. Și în realitate, “haute couture” nu se referă la altceva decât la haine realizate manual, din cele mai bune materiale, la comanda clientului, exact după măsurile acestuia și urmărind modelul cerut. Tradiția continuă încă din secolul al nouăsprezecelea, când un designer englez şi-a atribuit pentru prima dată această denumire, de designer, și și-a “semnat lucrările” (până atunci, cei ce realizau hainele rămâneau anonimi, cunoscuți drept simpli croitori).

După ce a conceput mai multe modele de prezentare, primul designer a plecat la Paris pentru a-și găsi clienți – aceasta fiind, la rândul ei, o altă tradiție, datând din timpul Mariei Antoaneta a Franței (rochiile sale au stârnit atât de multă admirație, încât din ce în ce mai multe doamne de elită veneau la cumpărături în Paris, materialele de aici fiind considerate de cea mai bună calitate, iar croitorii, cei mai iscusiți). Doritorii își alegeau modelul și materialul dintr-un catalog, apoi le erau luate măsurile și începea lucrul în atelier.

Haute Couture Paris.

Totuși, Haute Couture nu se referă la orice tip de îmbrăcăminte realizat manual, la comandă. Termenul este chiar protejat prin lege în Franța și aparține de Camera de Comerț și Industrie a Parisului. “Chambre Syndicale de la Haute Couture” este comisia autorizată care stabilește ce companii își pot atribui acest termen colecțiilor. Pentru a primi acest drept, casele de modă trebuie mai întâi să îndeplinească anumite condiții: să creeze îmbrăcăminte pe comandă și să le permită clienților să o probeze oricând este nevoie; să aibă un atelier în Paris cu cel puțin 15 angajați full-time, și să prezinte în fiecare sezon (primăvară-vară, toamnă-iarnă) cel puțin 35 de modele de îmbrăcăminte.

Chiar și aceste reguli au suferit diferite schimbări, dar și excepții de-a lungul timpului, datorită direcției în care se îndreaptă “tradiția” Haute Couture în zilele noastre. Să spui că acestor piese de îmbrăcăminte nu li se poate atribui un preț este foarte poetic, având în vedere efortul, răbdarea și imaginația depuse pentru fiecare dintre ele. Cu toții știm însă că ele costă sute de mii de dolari și mai știm și că singurii cumpărători constanți nu depășesc cu mult numărul 2000, ei provenind în mare parte din Rusia, China și Orientul Mijlociu. Diversitatea originii materialelor folosite este și ea discutabilă – o mătase excelentă din Franța, de exemplu, poate fi foarte ușor adusă și prelucrată în SUA.

Tradiția Haute Couture a Parisului nu mai este, deci, o exclusivitate. Casele de modă nu își mai bazează profitul pe acele colecții, ci pe cele “prêt-à-porter”, mai puțin costisitoare și mai “purtabile”, uneori indiferent de clasa socială sau situația materială. Atunci, ce mai înseamnă Haute Couture?

Așa cum unele vechi monarhii şi-au păstrat conducătorii în special pentru a se ocupa de relațiile internaționale, chiar dacă țările sunt conduse de un guvern separat, Săptămâna Haute Couture de la Paris rămâne o poveste frumoasă, care are loc de două ori pe an și care dă ocazia marilor case de modă să își promoveze conceptul, să își ducă ideile la un alt nivel. Aceste prezentări nu mai sunt dominate de întrebarea “pot purta așa ceva pe stradă?”, ci de întrebările “care este povestea acestui designer?”, “mă poate convinge el să îi duc ideea mai departe?”. Designerii devin artisti și își pot demonstra talentul în adevăratul sens al cuvântului. Pot crea orice vor, și îl pot expune cum își doresc. Scopul se transformă din comercial, în publicitar în “doar” câteva ore bune de muncă. Astfel, timp de aproximativ două săptămâni în fiecare an, pretențioasele încăperi ale Parisului devin pânze pentru operele de artă ale designerilor.

Anul acesta, Dior a fost prima mare casă de modă care să își prezinte colecția de primăvară Haute Couture. Ideea prezentă în majoritatea evenimentelor a fost femeia puternică a secolului nostru, iar Maria Grazia Chiuri și-a imaginat această femeie prin personalitatea artistei suprarealiste Leonor Fini. Christian Dior a găzduit în trecut operele acesteia în galeria sa, iar întreaga colecție a fost inspirată de personajul său – atrasă de exagerare, iluzie, subconștient, Leonor Fini a fost o artistă liberă, independentă, de multe ori îmbrăcând haine bărbătești doar pentru a le umple cu carisma sa feminină. Pe lângă imprimeul tablei de şah sau al pieselor de domino, zaruri și diverse schițe alb-negru, piesele de rezistență au fost măștile vibrante și rochia-cuşcă (motiv suprarealist). Pentru această colecție, a fost nevoie de 1200 de ore de muncă.

Karl Lagerfeld i-a urmat, închipuindu-şi femeia puternică purtând țesături feminine, în culori pastel, în timp ce se plimbă nepăsătoare prin grădina sa labirint. Colecția Chanel impresionează fie prin atmosfera nepretențioasă, fie prin cele 123670 de aplicații florale, unele aproape invizibil de delicate.

În momentul în care Valentino şi-a prezentat creațiile, toată lumea a știut cine a câștigat jocul neoficial al săptămânii. Pierpaolo Piccioli a trimis pe podium modele purtând “pălării” din pene, ce se mișcau grațios la fiecare pas al acestora, ca niște norișori extravaganți. “Efemeră”, așa a descris designerul femeia puternică, și așa a motivat prezența accesoriilor pufoase supradimensionale. Pe lângă ele, paleta de culori propusă de Valentino este pur și simplu din altă lume – mentă, albastru marin, roșu, lime, roz neon sau blush sunt doar câteva din alegeri, iar felul în care acestea au fost combinate pare divin, precum și coloana sonoră a prezentării. Nu doar auzul a fost plăcut surprins de vocea unei cântărețe de operă, ci și văzul uimit de pura perfecțiune a combinației dintre aerul renascentist (fiindcă, da, mai mult ca sigur nasul acvilin al lui Dante ar fi completat acele pălării), și extravaganța guleraşelor, mănuşilor și volumului rochiilor, ce aduc aminte de opera anilor ’50 și ’60. Întreaga prezentare nu este altceva decât hrană pentru suflet și un deliciu pentru minte.

Maison Margiela

Chiar dacă nu a reușit să egaleze casa de modă Valentino, Galliano a avut o rețetă de succes pentru Maison Margiela. Ideile par furate din viitor, însă designerul își motivează foarte simplu alegerile: spectatorii, în așteptarea fotografierii pieselor vestimentare, involuntar ajung să urmărească prezentarea în ecranele telefoanelor. Cadrele care ajung pe rețelele de socializare reprezintă, de fapt, felul în care masa clienților vor înțelege prezentarea. El a explicat cum a observat că majoritatea caselor de modă chiar își modifică decorul prezentărilor pentru a părea mai apetisant prin obiectivul camerelor și al telefoanelor, și nu neapărat în realitate. Astfel, ideea la care a ajuns este genială, chiar dacă el o consideră mai mult “științifică”: realizând diverse piese din materiale reflectorizante precum poliuretanul, acestea au avut o anumită înfățișare în lipsa blitz-ului aparatelor și telefoanelor, și o alta atunci când lumina albă s-a reflectat și refractat în ele. Hainele au căpătat două dimensiuni – una reală, și una virtuală.

În final, dacă ne oprim din a analiza câți bani vor fi cheltuiți pe aceste haine, ne va fi mai ușor să privim aceste creații ca pe niște adevărate opere de artă, fiindcă, până la urmă, exact asta sunt. Săptămânile Haute Couture ale Parisului rămân, indiferent de costuri sau clienți, evenimente răsunătoare în întreaga lume a pasionaților de modă (dar și un spectacol destul de interesant și de binevenit pentru noi, obosiții cronici ai fiecărui început de calendar).

P.S. Colecțiile Haute Couture pentru sezonul toamnă-iarnă sunt prezentate în prima săptămână din iulie a acestui an, deci creativitatea poate fi un leac și pentru caniculă!

Sursă foto: Vogue


Citește și alte articole asemănătoare
20 de ani fara Gianni Versace