După o serie întreagă de dezbateri și căutări, dar și după ce au fost studiate în amănunt declarațiile de la acea vreme a supraviețuitorilor de pe Titanic s-a ajuns la concluzia că unele dintre lucrurile știute de marea majoritate nu corespundeau cu realitatea.

Aceste lucruri au fost relatate în cele patru ediții ale cărții On A Sea of Glass: The Life & Loss of the RMS Titanic, o colaborare între cercetătorii Tad Fitch, Kent Layton și Bill Wormstedt.

Cea de-a treia ediție a cărții a fost considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase lucrări scrise despre scufundarea Titanicului și a fost nominalizată pentru premiul „Mountbatten Maritime 2012”.

Modul fascinant în care este privită desfășurarea tragediei, folosindu-se și de informații anterioare nepublicate a condus la recenzii pozitive din partea cititorilor. Căpitanul Smith și președintele White Star, Bruce Ismay, au făcut obiectul multor critici, însă înregistrările ar sugera faptul că ambii bărbați au fost tratați nedrept de istorie.

Schița Titanicului, 1912. Sursă foto: wikipedia.org

Căpitanul Smith, acuzat de faptul că nu a luat o poziție fermă în momentul în care se desfășurau acțiunile de evacuare și că era mai degrabă detașat de procedură, în realitate nu a avut parte de momente statice, în afara celui în care a lovit icebergul.

Smith ar fi încercat să descurajeze panica, să supravegheze personalul și, în fapt, să ajute, până în momentul în care apa îi ajunsese la picioare, moment în care, cel mai probabil, a sărit peste bord.

Înregistrările demontează și teoria conform căreia Bruce Ismay ar fi decis în locul căpitanului Smith pentru a creşte viteza Titanicului.

De asemenea, Bruce a participat activ la încărcarea bărcilor de salvare, abia într-un final făcându-și loc într-una din ele. Sfârșitul constructorului de nave Thomas Andrews ar fi fost, de asemenea, altul.

Grand Staircase.

Grand Staircase. Sursă foto: wikipedia.org

Conform cărții, Andrews nu și-a găsit finalul în camera de fumat, acolo unde se spune că ar fi așteptat până la scufundarea navei, ci, mai degrabă, s-ar fi sinucis, sărind peste balustradă.

Există multiple dovezi ale acestei ipoteze, Thomas fiind văzut ajutând oamenii să urce în bărcile de salvare, pentru ca mai apoi să fie aproape de balustrade. De asemenea, deși marea majoritate a oamenilor credeau că nava s-a scufundat intactă, supraviețuitorii au declarat că aceasta s-a rupt în jumătate, lucru confirmat la găsirea epavei.

Toate aceste concluzii au fost prezentate într-o narațiune cronologică care povestește întreaga poveste a Titanicului. Cu toate acestea, mai sunt mult de învățat despre Titanic.

Sursă imagine principală: telegraph.co.uk

Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *