Ora 20:00, în fața Muzeului Național Brukenthal. Soarele parcă mă simte și își trimite razele înspre noi pentru un apus perfect – atunci începe prezentarea de modă din cadrul Festivalului Feeric Fashion Week din Sibiu, practic, prima mea ciocnire cu astfel de evenimente.

După un drum cu trenul de aproximativ 6 ore și după câteva calcule nesemnificative făcute de plictiseală în creierașul meu, mi-am dat seama că Sibiul, acest orășel mic, dar mare, mare, dar mic, este acel gen de loc unde din orice zonă din țară ai veni, ajungi tot în același număr de ore – nu este nicio scurtătură, de nicăieri, exact cum ai intra în sătucul zânelor și al spiridușilor.

Centrul vechi își propune încă de la început să îți ocupe mult timp. Nu poți să nu calci de mai mult de 2 ori prin același loc. Am ajuns exact după ora 6, iar apusul aici este un basm complet. Datorită luminii aurii, căsuțele par făcute din vată de zahăr și turtă dulce, iar piețele prind un aer nostalgic.

Sibiu, Romania.

Fotografie realizată de Cristiana Daraban. Preluarea ei se poate face doar cu menţionarea sursei.

Nu cred că există terasă fără un pian! Iar sunetul acestui instrument, împletit cu razele ce se scurg leneșe pe turnurile orașului, îți face pielea de găină. Până la ora 11, nu veți intra în camere!

Apoi vine dimineața, care este altă poveste, de data aceasta mai occidentală. Acum, înaltele case albe se impun, împreună cu florile colorate și mirosul de gogoși, clătite, pâine caldă sau cafea. Bulevardul Nicolae Bălcescu devine un vis, parcă te prinde un val parizian, italian, polonez, nici tu nu mai știi, dar te bucuri de fiecare secundă din el.

Ieșind din Piața Mică vei ajunge în Piața Huet, în fața Bisericii Evanghelice, unde sunetul de orgă te va înfiora și atrage în același timp, parcă făcând ca arhitectura gotică să îți vorbească.

Nici nu știi când s-a făcut ora prânzului, iar mirosul de ciorbă caldă te ia de nas, pe nesimțite. Și poate chiar când te-ai așezat la masă, clopotele tuturor bisericilor din piețe bat fără frică, și nu exagerez, dar ți se pare că s-a oprit timpul în loc și totul se mișcă cu încetinitorul.

E straniu de frumos. Și pare că bunătatea oamenilor îți ține de foame mai mult!

Cu burta plină este cel mai greu să mergi prin soarele de mijlocul zilei, așa că cel mai bine este să te relaxezi lângă fântâna din Parcul Sub Arini, sau să vizitezi Parcul Dumbrava Sibiului (autobuzul nr. 13), unde lebedele se plimbă romantic pe lac și unde bărcuțele albe te așteaptă ca într-un port mediteranean.

Parcul Dumbrava Sibiului

Fotografie realizată de Cristiana Daraban. Preluarea ei se poate face doar cu menţionarea sursei.

Nu mai vorbesc de pădure, unde razele astrului pătrund printre frunzele copacilor într-un așa fel, că îți este și frică să nu te tragă o zânuță obraznică de mâneca.

De apusurile de poveste ale acestui orășel au profitat și organizatorii Festivalului Feeric Fashion Week, care de 10 ediții ne tot impresionează prin rapiditatea cu care adună atât designeri din Estul Europei, cât și din afara continentului.

Dacă prezentările interioare au făcut senzație, prezentările exterioare, care au cucerit tot orașul, au fost adevăratul deliciu al festivalului. Pasajul Scărilor și Piața Mare au fost umplute de muzică prezentărilor și de combinațiile fie de forme geometrice, fie de dantelă și broderie ale hainelor.

Nici diminețile nu i-au lăsat fără idei – au fost organizate prezentări pe muzica fanfarei militare, pe domeniul Brukenthal din Avrig și chiar într-o carieră de piatră.

Chiar dacă grandioasa gală din Piața Mică nu s-a mai ținut din cauza vremii nefavorabile, am fost răsplătiți cu cel mai frumos apus din viața mea – pe cuvânt!

Cel mai frumos apus.

Fotografie realizată de Cristiana Daraban. Preluarea ei se poate face doar cu menţionarea sursei.

Acest festival mi-a rămas în inimă și cred că este încă un eveniment cu care ne putem mândri – îl recomand cu drag oricărui iubitor de artă și de estetic, așa cum recomand și Sibiul, tuturor celor dornici de o poveste ce se termină atât de repede, dar îți va rămâne în suflet pentru totdeauna.

Eu, una, la cât am trecut pe Podul Minciunilor, nici nu mai am dubii că mă voi întoarce aici – că doar așa ne spune legenda!


Citește și alte articole despre Sibiu
○ Sibiu, destinaţie de vacanţă


Profilul autorului Cristiana Daraban

Sunt mereu în căutare de noi provocări care să mă dezvolte. Ador să trezesc emoții prin ceea ce scriu, ceea ce fotografiez și îmi place să muncesc pentru tot ce am, motto-ul meu fiind un citat din cărțile lui Hemingway – „To Hell with luck! I’ll bring the luck with me.”.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *