Anul 1902, luna octombrie, ziua 13 – într-un sătuc din Mehedinţi se naște Ștefan Odobleja, într-o familie simplă de oameni muncitori, dar care neștiind foarte multă carte nu duceau tocmai un trai liniștit.

Cu toate că nu se descurcau tocmai bine financiar, au avut grijă ca fiul lor să aibă parte de educaţia ce lor le-a lipsit. Ștefan Odobleja își începe studiile în satul natal, urmând ca ciclul superior liceal să îl desfășoare la Drobeta Turnu Severin.

Ștefan alege să se îndepărteze de locurile natale și se înscrie la Facultatea de Medicină din București, cu greu reușind să își obţină licenţa. Acest lucru s-a datorat în principal problemelor financiare cu care s-a confruntat pe toată perioada anilor de studii, Ștefan fiind în câteva rânduri pe punctul de a abandona facultatea, lucru ce nu s-a întâmplat însă.

Lucrările sale, redactate în limba franceză, îl aduc pe acesta în atenţia Comisiilor Internaţionale, fiind invitat la al 9-lea Congres Internaţional al cadrelor medicale militare, în anul 1937, la doar 35 de ani.

Vârful carierei îl atinge în anul 1938, odată cu redactarea lucrării „Psihologia consonantistă”, o carte ce conţinea mai bine de 800 de pagini redactate în limba franceză.

Odată cu începerea războiului, șansele românului de a pune în practică conceptele cibernetice pe care le promova devin aproape nule. Ceva mai târziu, obligat de comuniști (ce nu acceptau ideea de cibernetică, considerând că este o lucrare socialistă), Ștefan renunţă și la ideea de a mai publica cartea în România.

Multe dintre scrieri aveau să fie publicate abia după ce savantul s-a stins din viaţă, moment în care conducerea ţării a decis că nu mai există niciun pericol de a fi puse în practică ideile sale.

La zece ani distanţă de la publicarea la Paris a lucrării sale, un cercetător american, Norbert Wiener, pune în practică multe dintre conceptele promovate de Ștefan Odobleja, dar republicate sub proprie semnătură.

Poate lucrurile ar fi stat altfel dacă regimul comunist i-ar fi permis lui Ștefan Odobleja să își ducă la bun sfârșit ideile, acesta având o capacitate intelectuală cu mult peste a celorlalţi savanţi ce au trăit vreodată pe teritoriul ţării noastre.

Sursă foto: giz.ro


Citește și alte articole asemănătoare
○ Frederick Sanger și cele două premii Nobel


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *