Descoperirea streptomicinei a iscat un scandal monstru, la acea vreme, între profesor şi elev. Elevul, Albert Schatz, un microbiolog în vârstă de doar 23 de ani, pe când lucra în laboratorul de microbiologie al universității la care studia, începe să caute, în mod voluntar, microorganisme care ar stopa tuberculoza.

Reuşeşte, în mai puțin de jumătate de an, să izoleze două microorganisme care secretau o substanță capabilă să lupte cu bacilul tuberculozei, stopând creșterea bacteriilor. Testele de toxicitate şi studiile efectuate pe animale au fost făcute de către Clinica Mayo, o organizație medicală non-profit.

La sfârșitul anului 1944 s-a dovedit eficacitatea streptomicinei, aşa cum numise Albert substanța, împotriva tuberculozei, dar şi a holerei, ciumei și a altor boli rezistente la penicilină. Schatz, deşi era unicul descoperitor al streptomicinei, alege să semneze un document conform căruia şi Selman Waksman, profesorul său, era unul dintre descoperitori.

Ceva mai târziu, la cererea profesorului său, Schatz este de acord să ofere dreptul de utilizare a invenției sale şi fundației Rutgers Research and Endowment. Inițial, Schatz este informat de faptul că organizația nu va obține profit, însă acest lucru nu era tocmai adevărat.

Ceva mai târziu, Schatz afla că Waksman avea un acord cu fundația, care îi oferea acestuia 20% din câștigurile realizate. Aşa cum era firesc, elevul își acționează în instanță profesorul, având câștig de cauză.

În octombrie 1952, la doar doi ani de la proces, Waksman primește premiul Nobel în medicină şi fiziologie, pentru descoperirea streptomicinei.

Sursă imagine principală: guim.co.uk


Citește și alte articole despre medicină
○ Boala Alzheimer: depistată înainte de instalarea simptomelor


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *