Anxietatea mea continua sa ma puna la incercare, iar acum incep sa ma simt obosit.

Nu e o oboseala fizica, nu, nici gand.

E o oboseala psihica, un sentiment accentuat de singuratate.

Desi mereu m-am descurcat in a avea aprecierile celorlalti si niciodata nu am fost in totalitate singur, simt ca prezenta oricarei alte persoane nu va suplini lipsa ta.

Te simt aici, desi de mult nu te mai vad, nu te mai aud, nu te mai caut.

Probabil devin patetic.

Nu, nu probabil, ci in mod sigur.

→ Iti recomandam sa citesti si acest articol: Tu stii cand nu-l mai iubesti?

Acum ma gandesc la tine.

Surprinzator, acum zece minute ma gandeam tot la tine. Erai in bratele lui, zambind. Insa acum ma gandesc ca poate nu esti fericita. Ca poate nu reuseste sa te faca sa iubesti.

Nu stiu ce se intampla cu tine, desi mi-as fi dorit asta.

Nu stiu cum decurg zilele tale, nu stiu cum decurg serile tale, nu stiu cum adormi, cum te trezesti.

Nu stiu daca esti fericita, daca ai invatat din nou sa iubesti.

Nu merit sa stiu, asta sigur stiu.

Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *