Astazi am avut impresia ca te vad pe strada.

Am avut senzatia asta de mai multe ori, nu pot spune ca e pentru prima oara.

De cateva ori doar luna asta, desi ar fi trebuit sa fiu constient de faptul ca esti la facultate, la cateva sute de kilometri de mine.

Sa insemne ceva faptul ca de fiecare data cand am impresia ca te vad incep sa ma simt ca atunci cand te vedeam pentru prima data dupa saptamani intregi in care lipseai?

Imi aduc aminte perfect fiecare moment in care veneai inapoi acasa, iar eu te asteptam in gara. De cele mai multe ori eram acolo cu zeci de minute inaintea trenului, ba chiar cu sute de minute, „profitand” de intarzierile CFR-ului.

Simteam atat de multe lucruri, cu fiecare minut trecut, neavand timp nicio secunda sa ma gandesc la ce va urma sa se intample.

Pentru mine deja era un lucru nou.

Eu, cel obsedat de control, cel ce isi planuia in detaliu chiar si o simpla iesire in oras. Eu, aveam sa stau linistit, asteptand imbratisarea ta.

Erau momente ce imi lipsesc acum si pe care nu le-am uitat, in tot acest an in care tu ai lipsit.

Vei mai lipsi, mult timp de acum inainte.

Planuiesc, din nou, fiecare iesire din casa.

Imi vei lipsi.

Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *