Este bine-cunoscut faptul că de-a lungul timpului răpirea de persoane a constituit o metodă de răspândire a terorii în societate. Tocmai din acest motiv, anual, grupări teroriste comit acte de răpire, de cele mai multe ori cu un rezultat nefericit.

Adesea răpirea unei persoane este comisă cu un scop precis: cererea unei recompense, folosirea individului pe post de sclav ori răzbunare.

Primul astfel de caz a fost raportat pe teritoriul SUA în anul 1874, atunci când, Charley Ross, în vârstă de doar patru ani, a fost răpit, în schimbul său fiind cerută o sumă de bani.

Rapirea lui Charley Ross.

Articol dintr-un ziar din 1924 referitor la răpirea lui Charley Ross din urmă cu 50 de ani. Sursă foto: historicmysteries.com

În scurt timp cazul a ajuns foarte mediatizat, lucru ce nu avea să conducă la ceva pozitiv, inspirând agresorii și oferindu-le o modalitate de a ajunge în atenția presei. În urma unei rezoluții ONU, ce datează din anul 2010, la data de 30 august a fiecărui an sunt comemorate victimele răpirilor.

De asemenea, la această dată ar putea fi prezentate în media cazuri ale unor copii răpiți, pentru a-i educa pe părinți și a-i face conștienți de riscurile la care își supun copilul în momentul în care îl lasă nesupravegheat.

Convenția Internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate, instrument internațional al drepturilor omului, destinat să prevină dispariția forțată, definită în dreptul internațional ca o crimă împotriva umanității a ajuns la 96 de state semnatare.

România este semnatară al acestei convenții de la data de 3 decembrie 2008.

Sursă foto: huffpost.com


Citește și alte articole asemănătoare
○ 228 de ani de la prima declarație a drepturilor omului și ale cetățeanului


Profilul autorului Mihai Teodorescu

Pasionat de bucătarie, medicină și fotografie. Încerc să îmbin pasiunile mele și să promovez, prin scris, lucrurile pozitive din societatea noastră.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *